Ma avant sa ating marginile unui scurt compediu despre Portile Sacre ale romanilor. Este bine-nteles de la sine ca ele exista in mai multe locuri ale planetei, insa voi vorbi despre ce spune traditia romaneasca.
In primul rand trebuie sa facem o diferentiere absolut necesara care ne va propulsa in sfera Raiului. In genere, in popor se vorbeste despre doua feluri de Rai; un fel avand intrarea drept GURA DE RAI si un alt fel avand ca intrarea POARTA RAIULUI. Aceasta separare are aplicabilitate pentru constiinta.
Astfel, GURA DE RAI se refera la un RAI teluric. Tot ce tine de o intrare SUBPAMANTEANA are in folclorul romanesc numiri precum gura, scorbura, gaura, gaoaza, ureche. Vom da cateva exemplificari:
1. Gura sobei, Gura Humorului, gura pesterii etcaetera
2. Gaura de sarpe
3. Calul din Bercaciula spune sa ii bage mana in urechea stanga si va gasi minunatii acolo.
Vom specifica aici ca femeia are trei porti, iar barbatul doar doua porti pe care le foloseste spiritul.
Portile comune sunt gura si buricul. Pe gura iese sufletul la moarte. La nasterea unui copil, moasele inchid poarta ombilicului sa nu iasa spiritul. Dar decorporarile pe acolo se fac. Cea de-a treia poarta pentru femei este cea prin care dau nastere. Toate acestea sunt gauri, guri sau deschizaturi.
POARTA RAIULUI este denumirea pentru intrarea in Raiul Ceresc si nu are legatura cu teluricul. Se mai regaseste si sub denumirea de fereastra. Ochii au denumirea de poarta sufletului, deci se refera la ceva legat de Sus.
Legendele vorbesc despre Gura de Rai din Bucegi, in apropiere de platoul Babele. Dupa cum stim deja, este ceva subteran.
“Pe-un picior de plai,
Pe-o gura de Rai …“
(Miorita – Balada cu vechime si autor nedeslusiti, de cand umanoizii cunosteau diferenta dintre Raiuri)